Comunitatea formativă a fraților Institutului Teologic a dorit să răspundă pozitiv inițiativei Papei Francisc pentru cea de-a Doua Zi Mondială a Săracilor, fixată anul acesta duminică, 18 noiembrie, care a avut ca motto tematic, voit de Sf. Părinte, versetul din Psalmul 34: Acest sărac strigă şi Domnul îl ascultă (Ps 34,7). Pentru aceasta, frații, împărțiți pe grupurile formative, au avut misiunea ca, în săptămâna ce a precedat Ziua Mondială a Săracului, să se organizeze și să întreprindă o activitate specială în această privință, de întâlnire și ajutorarea a celor săraci, urmând ca duminică, în cadrul adorației comunitare de seară, fiecare grup formativ să prezinte în fața lui Isus o rugăciune și un simbol care să reflecte trăirea acestei zile. În continuare, redăm scurte relatări ale activităților caritative întreprinse de grupurile formative.

Grupul „Sfântul Anton de Padova”, împreună cu părintele formator responsabil, Iosif Cadar, s-a îndreptat spre comunitatea catolică din localitatea Slobozia, comuna Boghicea, pentru a vizita două persoane singure și bolnave. Prima persoană vizitată a fost doamna Eugenia, o doamnă în vârstă, singură și bolnavă; cu durere, puteai observa cum pe chipul ei trist se stinsese aproape orice scânteie de bucurie. Frații i-au procurat și dăruit câteva alimente necesare traiului și medicamentele de care bătrânica  are zilnic nevoie. Am găsit-o într-o casă foarte mică, veche și șubredă. Stătea în fața sobei și se încălzea. Dânsa ne-a povestit câte ceva din viața ei plină de necazuri și suferințe, despre problemele de sănătate, despre greutățile ei trecute și prezente pe care le îndură cu tărie și credință. Cu durere în suflet spunea, că deși are opt copii în viață, nu prea are parte de vizite şi ajutor din partea lor. Frații i-au crăpat câteva lemne pentru foc, au ascultat-o cu răbdare și i-au adresat cuvinte de încurajare.

              De la ea, am pornit spre domnul Valentin, din aceeaşi localitate, un domn de asemenea în vârstă, dar foarte senin și bucuros de vizita noastră. Pe el l-am găsit în pat. Din cauza unei injecții, la vârsta de doi ani, a paralizat și a rămas ca toată viața să trăiască cu o boală de poliomielită care îi îngreunează foarte mult locomoția. Cel mai mult ne-a impresionat cu cât de multă satisfacție și bucurie povestea despre viața sa. Am admirat la el că a reușit să se integreze în viața comunității, să treacă peste toate batjocurile și judecățile pe care le-a primit și să ţină întotdeauna aprinsă făclia speranței. A reușit să-și accepte problema de sănătate și să o integreze în viața sa. Un răspuns pe care l-am reținut de la el la întrebarea: „Cum reușiți să mergeți mai departe și să fiți în continuare bucuros și senin?”, a fost: „Mai greu este pentru un om sănătos care se îmbolnăvește decât pentru mine, pentru că eu m-am obișnuit și mi-am acceptat boala”. De aici, am dedus că este un om obișnuit cu suferința, care a reușit să fie senin, un model pentru ceilalți, o încurajare la speranță. (Fr. Cristian Iștoc)

Grupul „Sf. Bonaventura” a hotărât ca să ajute cu un coș de alimente o familie săracă. În urma căutărilor și a propunerilor, ne-am gândit că cel mai potrivit ar fi să ajutăm o familie cu o situație materială precară din localitatea Butea. Familia pe care am ajutat-o era compusă din două persoane, doamna Maria și băiatul ei, Matei. Această familie ne-a primit cu multă căldură și a ținut să mulțumească pentru cele primite. Pentru noi, această familie a reprezentat un exemplu de demnitate și credință puternică. Încă o dată, am primit dovada faptului că săracii sunt cei care ne evanghelizează pe noi prin exemplul, demnitatea și credința lor în condițiile vitrege ale vieţii. (Fr. Gabriel Pal)

Grupul „Sf. Maximilian Kolbe”, cu ocazia Zilei Săracului, cu ajutorul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, din Hălăucești, a vizitat familia lui Claudiu și a Anei; i-am găsit  în simplitatea căminului lor, împreună cu cei patru copii: Mădălina, Claudiu, Georgiana și Denisa. O familie simplă ce trăiește într-o casă modestă: două camere mici, drept podea aveau pământul, acoperit cu o simplă traversă. În casă era cald din fericire, destul de cald pentru ca micuța Denisa, de numai două luni, să poată dormi liniștită. În simplitatea lor, ne-au primit cu bucurie și emoție, ne-au vorbit despre ei, despre cum trăiesc, despre aspirațiile lor și despre bucuria pe care copiii o întrețin. (Fr. Adrian-Emanuel Ficău)

Îți mulțumim, Doamne, pentru aceste experiențe prin care am putut ieși, pentru câteva momente, din certitudinile și comoditățile noastre și am putut recunoaște valoarea pe care o constituie sărăcia! Cel sărac strigă mereu către Tine, se abandonează, este conștient că are nevoie de un altul pentru a putea merge mai departe; cel sărac are o inimă umilă care știe să accepte propria condiție de creatură limitată. Îți oferim, Doamne,  jertfa noastră din aceste zile și ți-i încredințăm pe toți săracii din lume; inspiră și alți tineri să asculte glasul Tău și să ofere un ajutor celor săraci, prin gesturi simple și concrete! 

Le mulțumim acestor persoane că ne-au primit în casa lor și îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ni le-a pus în cale. Ne rugăm pentru ele și le încredințăm milei și binecuvântării Sale.

                                                                                                                      Fr. Emanuel Pița

***