Joi, 29 aprilie, comunitatea formativă a Institutului Teologic Franciscan s-a bucurat de o zi de reculegere ce s-a desfășurat în conventul din Nisiporești, localitatea natală a fericitei Veronica Antal, fecioară și martiră.

Frații studenți împreună cu părinții formatori au fost întâmpinați de fratele guardian, Fabian Blaj care a introdus momentul de reculegere în fața monumentului Fericitei din curtea bisericii. Fr. Fabian a făcut o scurtă prezentare a mesajului pe care Fericita îl transmite astăzi prin mărturia ei eroică de trăire a virtuților și dăruire a vieții din dragoste pentru Mântuitorul, Cristos. După acest moment, am fost conduși la mormântul care îi adăpostește osemintele fericitei Veronica, unde s-a rostit rugăciunea pelerinului și s-a acordat binecuvântarea cu relicva ei.

Următorul punct a fost meditația din sala de cateheză ținută de părintele guardian, care a abordat subiectul vieții interioare având ca punct de reper versetul din Isaia 54,2: Lărgeşte locul cortului tău şi ei să întindă acoperământul locuinţelor tale fără preget! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii!

Meditația a fost structurată în cinci puncte, după cum urmează:

• „ Lărgește spațiul cortului tău ”

Cortul care era un simbol al nomazilor devine un spațiu de întâlnire cu Dumnezeu, precursor al templului. „ A lărgi ” înseamnă a crește, a dezvolta, a intra în tine însuți pentru a-i face spațiu lui Dumnezeu. Este nevoie de multă muncă, a ieși din spațiul tău de confort și a risca schimbarea. Viața interioară se pregătește, nu e ceva spontan. Avem exemplul lui Zaheu care îl caută pe Isus în mulțime, ia decizia de a-l vedea în mod spontan, iar Isus intră în casa lui, în interiorul liniștii sale pentru a face minunea, schimbarea.

• „ Acoperământul sălașului tău întinde-l ”

Trebuie să ne îngrijim de gândurile și inima noastră. Acoperișul este primul care suferă din cauza ploii abundente, el fiind cel care ne și protejează. Tot așa și noi pentru a evita pericolele trebuie să ne fortificăm plini de curaj, cu încredere în Dumnezeu fără a fi cuprinși de descurajare

• „ Nu cruța ( păstra ) nimic ”

A renunța, a fi detașați de cele materiale pentru ca acestea să nu influențeze relația cu Dumnezeu. Cu toate că astăzi este dificil acest lucru deoarece totul se rezumă la a acumula, a avea picioarele descătușate asemenea celor care părăsesc închisoarea după o lungă perioadă de timp va face ca drumul nostru să fie mult mai lin, fiind cufundați de libertate interioară.

• „ Întinde funiile ”

A persevera, a crește continuu a privi inspirați de lumina Duhului Sfânt, a fi martiri și misionari, oameni buni și modele de credință. Exemplul nostru trebuie să fie mai grăitor decât orice vorbă care, poate, nu are un fundament prea solid.

• „ Întărește țărușii ”

A fi bine ancorat, a avea stabilitate și echilibru. Duhul Sfânt este cel care ne amintește totul, inclusiv rădăcinile noastre care stau la baza identității personale.

Meditația a continuat cu o amintire a sfinților care sunt un exemplu al vieții interioare, cum a fost sfântul Francisc, sfânta Clara sau fericita Veronica Antal care „au lărgit spațiul cortului” lor și astfel au descătușat izvoare ale vieții interioare.

Concluzia meditației a fost că noi suntem cortul, un cort care trebuie lărgit pentru a-i face loc lui Dumnezeu să lucreze în noi, și prin noi, cu toți oamenii.

Reculegerea a continuat cu un timp de reculegere și rugăciune personală, urmată de o oră de adorație și de celebrarea Sfintei Liturghii în sărbătoarea sfintei Ecaterina de Siena.

Frații conventului ne-au oferit cu multă generozitate cina, iar după momentul fratern, ne-am reîntors la seminar, bucuroși și recunoscători lui Dumnezeu și fraților pentru darul acestei zile de har.

Fr. Robert Lazarovici

***