Genealogia lui Isus (Mt 1,1-17)

Joi, 17 decembrie, comunitatea formativă a fost binecuvântată cu o zi de reculegere, dedicată pregătirii sufletești înainte de celebrarea sărbătorii Nașterii Domnului.  Părintele Marius Vătămănelu, directorul spiritual al Institutului a propus o meditație asupra textului din evanghelia după Matei 1,1-17 în care ne prezintă genealogia lui Isus.  

Fiecare persoană are diferite metode de a privi acest text, a spus părintele Marius, fie cu fascinație încercând să înțeleagă mesajul, fie cu dezinteres chiar încercând să îl scurteze. Dumnezeu a ales persoane concrete pentru a ajunge într-un final la Mesia. În sinoptici identitatea lui Isus poate fi observată ca fiind Fiul al lui David, adică răspunsul așteptat de către iudei, și fiu al lui Abraham, împlinirea promisiunilor făcute acestuia.

Textul poate fi împărțit în trei părți: patriarhi, regi înainte și regi după exil, a câte 14 generații fiecare. După cum putem observa Dumnezeu are propria pedagogie și, de cele mai multe ori, spre împlinirea planului său nu îl alege pe cel vrednic în ochii noștri, ci pe cel pe care el îl dorește pentru a-și duce la îndeplinire planul său de iubire și mântuire. Astfel, din genealogie identificăm câte doi regi care i-au fost fideli lui Dumnezeu înainte și după exil precum și prezența unor femei care au avut un rol însemnat în istoria „neamului lui Isus”.

În ultima parte a meditație, părintele Marius a propus câteva întrebări pentru reflecția personală și a încheiat cu expunând șase gânduri scurte:

1. A privi istoria cu ochii Domnului, el fiind protagonistul acesteia;
2. Când vine vorba de prezentarea în fața cuiva să o facem așa cum suntem, autentici, nu să îndulcim adevărul axându-ne doar pe părțile mai plăcute auzului;
3. Să nu ne mire persoanele păcătoase ale genealogiei, deoarece prezența lor ne vorbește despre misterul milostivirii lui Dumnezeu, și de faptul că „Dumnezeu poate scrie drept chiar și pe rânduri strâmbe”;
4. Asemenea sfântului Iosif să îl lăsăm pe Dumnezeu să fie protagonistul vieții noastre fără a ne ghida după dorințele proprii, ci după cele ale sale; a fi văzut de Dumnezeu și mai puțin de oameni apropiindu-ne de locul nostru în planul acestuia;
5. A mulțumi strămoșilor noștri pentru că au cooperat la darul vieții oferit de Dumnezeu;
6. Fiind rodul a foarte multe generații care ne-au influențat aspectul fizic, caracterul, comportamentul este indicat să ne apropiem cu respect de aproapele nostru care are același parcurs.

În concluzie, noi trebuie să privim cu ochii credinței istoria, deoarece atunci vom obține treptat pacea și prin supunerea față de planul lui Dumnezeu vom ajunge să ne schimbăm noi și, de ce nu, poate pe cei din jur.

După această expunere frații au avut un timp de meditație personală ca mai apoi pe grupuri să prezinte ceea ce au meditat, toată această zi fiind încununată de rugăciunea comunitară: sfântul rozariu, Vespere și novena la sărbătoarea Nașterii Domnului.

***

Fr. Lazarovici Robert