„L-am văzut pe Dumnezeu față în față, şi, totuși, am scăpat cu viață”.

Joi, 16 noiembrie 2017, frații din grupul III de formare, „fra Bernardo”, de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan, din Roman, au petrecut ziua de reculegere lunară la Curia Provincială, din Bacău.

După salutul de bun venit al părintelui vicar provincial Sorin Giurgi, adresat fraţilor studenți și părintelui Marius-Petru Bîlha, responsabilul grupului, a început la orele 15:00 printr-un cântec adresat Duhului Sfânt, prima parte a reculegerii, prezentarea meditației „Lupta lui Iacob cu misterul lui Dumnezeu” (Gn 32,23-32).

Printre cele subliniate de părintele Marius Bîlha, consemnăm următoarele:

• Să-l cerem pe Duhul Sfânt asupra noastră ca să ni-l facă cunoscut pe Isus, pentru a-l cunoaște mai mult, iar cunoscându-l și iubindu-l, să putem împărtăși cu El pasiunea pentru Împărăția Sa în această lume.
• Drumul ce duce la sfințenie comportă acceptarea luptei spirituale, necesitate căreia astăzi nu i se acordă atenția pe care o merită. Tradiția a văzut, deseori, lupta spirituală sub forma luptei lui Iacob cu misterul lui Dumnezeu, pe care îl înfruntă pentru a-i obține binecuvântarea și pentru a ajunge la viziunea lui (cf. „Viața Consacrată” 38).
• Nopțile interioare, criza, încercările, „lupta” cu misterul lui Dumnezeu conduc la o cunoaștere mai bună și profundă a lui Dumnezeu.
• Situația de „noapte spirituală” face parte din drumul nostru de maturizare vocațională, de cunoaștere a lui Dumnezeu, fiecare având propriile nopți, diferite de ale celorlalți.
• Nopțile interioare sunt inevitabile, însă ne purifică și ne duc spre viață, şi, pentru a aduce rod, sunt necesare două condiții: perseverența și rugăciunea, indiferent de dificultăți.
• Niciodată Dumnezeu nu se luptă cu noi decât pentru a se preda nouă și a ne binecuvânta (cf. Sf. Francisc de Sales).
• Sfântul Francisc din Assisi îi îndemna pe frați să nu se sperie de intensitatea luptei, căci vor primi o răsplată mare. E important să se țină privirea fixată pe Cristos și să se alerge cu iubire și răbdare spre țintă (cf. FF 2025).

După prezentarea meditației, a urmat reflecția personală, ca mai apoi, la ora 18:00, să ne unim în rugăciune într-o oră de adorație în capela conventului, în care i-am mulțumit lui Isus pentru nopțile întunecate pe care le-am experimentat și care ne-au ajutat să ajungem ceea ce suntem azi. Totodată, printr-un gest concret de confruntare, asemenea lui Iacob, am putut cere binecuvântarea lui Dumnezeu, privindu-l personal în Sfântul Sacrament.

A urmat cina împreună cu frații din comunitate, după care ne-am întors acasă la Roman.

Îi mulțumim din inimă bunului Dumnezeu că ne-a oferit posibilitatea să trăim o zi atât de profundă în prezența Lui.

Fr. Marian-Emanuel Vătămănelu

***