Zi de formare – viața spirituală a Bisericii Răsăritene
Joi, 20. 05.2021, comunitatea formativă de la Institutul din Roman, continuând parcursul proiectului formativ din acest an, dedicat vieții interioare și spirituale, a dedicat o după-amiază cunoașterii vieții monahale și spirituale din Biserica Ortodoxă.
În acest scop, am făcut o vizită la mănăstirea ortodoxă de la Miclăușeni, unde am fost primiți cu multă căldură și prietenie de maicile acestui așezământ monahal. S-au oferit să ne fie călăuze spirituale maica Parascheva și părintele ortodox Mihaiță Popovici.
Vizita a început cu o rugăciune rostită către Sfânta Născătoare de Dumnezeu în fața bisericii mănăstirii, urmată de cântecul „Cristos a înviat” și de invocarea luminii Duhului Sfânt, ca să trăim în spirit de credință și comuniune lucrarea sa.
Maica Parascheva ne-a prezentat istoricul așezământului monahal și a bisericii, precum și câteva aspecte ce țin de formarea, rânduiala și ostenelile vieții călugărești. Dialogul a continuat, sub arborii seculari din incinta mănăstirii, pe aceleași temă. Am aflat, că scopul retragerii unei persoane în mănăstire este să se desăvârșească în Cristos, prin puterea Duhului Sfânt. Viața duhovnicească de obște are o disciplină și rânduieli bine puse la punct pe care călugării și călugărițele se străduiesc să le urmeze cât mai îndeaproape. Un rol de mare însemnătate și autoritate îl au starețul și duhovnicul mănăstirii, cărora monahii și monahiile le dau ascultare în spirit de credință și supunere duhovnicească. De asemenea, momentele de rugăciune sunt alternate cu cele dedicate diferitelor ascultări care se fac prin rotație.
În continuare, pr. Mihăiță Popovici ne-a expus însemnătatea câtorva termeni specifici vieții călugărești ai Răsăritului creștin. După aceea, ne-a vorbit despre pilonii vieții monahale, subliniind temeiurile biblice, istoricul și specificul mișcării isihaste.
Nucleul acestei mișcări de reînnoire spirituală apărută în monahismul răsăritean este practicarea așa-zisei „rugăciuni a inimii”. Printre altele, părintele a spus că unii autori văd originea acestei rugăciuni chiar în zorii creații, în ceea ce Sfinții Părinți numesc „plânsul adamic”, adică suspinul de dor al protopărinților noștri după comuniunea deplină cu Dumnezeu, de care s-au bucurat odinioară în rai.
Exercitarea în această rugăciune este o taină pe care călugării sau călugărițele o păstrează cu multă grijă și smerenie. Părintele a completat cele spuse și cu alte aspecte studiate sau din experiența sa personală.
Îi mulțumim Domnului pentru această zi de formare, ce ne-a ajutat să vedem mai bine cât de comune sunt temeiurile spirituale ale vieții monahale răsăritene și cele ale vieții consacrate apusene, ca și nuanțele specifice fiecărei tradiții, ce dau o frumusețe aparte acestei lucrări pe care Mântuitorul Cristos a voit-o în Biserica sa.
Viața interioară și spirituală este temelia vieții creștine în general și a vieții celui consacrat Domnului în special.
Sentimentul de a fi fost una în gândire și simțire în Duhul lui Dumnezeu, a confirmat că această inițiativă a fost providențială și binecuvântată de Cel Preaînalt, căruia să-i fie slavă în veci pentru toate binefacerile sale și pentru persoanele care ne-au oferit în această zi, cu multă generozitate, timpul și prietenia lor.
Fr. Andrei Bejan
***