În perioada 12-17 septembrie 2021, la mănăstirea benedictină de la Viișoara (NT), șase frați minori conventuali, candidați la treapta diaconatului, împreună cu părintele Cristian Blăjuț, au participat la exercițiile spirituale premergătoare hirotonirii diaconale.

Tematica acestor zile de reculegere a fost: Diaconatul, vocație la slujire. Programul acestor zile s-a axat pe meditarea asupra teologiei Sacramentului Preoției.

Pe parcursul acestor zile de exerciții spirituale, în cadrul celor cincisprezece meditații, din dorința de a înțelege importanța teologică justă a acestui dar, părintele Cristian a dorit să ne introducă în nucleul acestui minister, care este slujirea și care trebuie să devină o exigență a întregii noastre vieți consacrate.

În prima zi, în cele două meditații teologice și în omilia de la sfânta Liturghie, părintele predicator ne-a vorbit despre faptul că Isus este el însuși diaconul Tatălui, acest lucru fiind evident din întreaga sa viață, de la Întrupare până la Înviere și Înălțarea sa la cer. Cristos este astfel adevăratul model al oricăui diacon, el care era Domn (Kyrios) și s-a făcut slujitor (diaconos) (Cf. Fil 2, 6-8),  pe tot parcursul vieții sale pământești. Astfel diaconatul lui Cristos cuprinde: iubirea și dependența de voința Tatălui și slujirea tuturor oamenilor. Toți creștinii participă la diaconia lui Cristos în vederea instaurării împărăției lui Dumnezeu între oameni. Așadar, noi, cei chemați la diaconia ministerială, suntem chemați să-l imităm pe Cristos în proclamarea și trăirea Evangheliei.

În cea de-a doua zi, pr. Cristian ne-a expus tripla diaconie a Bisericii: diaconia Cuvântului, diaconia liturgiei, diaconia carității, evidențiind aspectele fundamentale ale acestor slujiri ministeriale. În cea de a doua parte a zilei ne-a vorbit și despre ispitele sau tentațiile acestui minister: puterea, tentația de a cere drepturi, dorința de dominare, invitându-ne să căutăm tot mai mult să facem să crească în noi spiritul Evangheliei.

În cea de-a treia zi, ne-a fost prezentat  rolul diaconului în slujirea și comuniunea eclezială, fie el tranzitoriu sau permanent. Conform învățăturii Bisericii, diaconii, mai ales cei laici căsătoriți, pot fi o punte între cler și poporul lui Dumnezeu, îndepărtând criza comunicării și a organizării activităților și operelor parohiale, precum și un instrument al evanghelizării și al carității între oameni.

În cea de-a patra zi, ni s-a vorbit despre  sfântul Francisc ca model de diaconie. Întreaga viață a Sfântului nostru Părinte Francisc a fost o imitare progresivă a lui Cristos sărac și răstignit. Sfântul Francisc a îmbrățișat acest minister din dorința de a proclama și predica pe Cristos și în cadrul adunărilor liturgice, angajându-se tot mai mult în trăirea spiritului Evangheliei ad litteram.

Îi mulțumim Domnului pentru toate darurile primite în aceste zile de mare intensitate spirituală și îi cerem darul fidelității și al conformării vieții noastre cu Evanghelia sa.           

Pace și bine!