În cadrul Sf. Liturghiei de astăzi, 17 decembrie, a treia duminică din Advent şi „duminica bucuriei”, întreaga comunitate formativă şi academică de la Institutul Teologic din Roman l-a comemorat pe Slujitorul lui Dumnezeu Pr. Anton Demeter, în preajma împlinirii a 11 ani de la moartea sa (ce va fi pe 20 decembrie). Împreună cu fraţii, la Sf. Liturghie au participat numeroşi credincioşi, din satul natal al părintelui şi din alte localităţi, care l-au cunoscut şi l-au întâlnit cel puţin o dată şi s-au simţit edificaţi sau ajutaţi de mărturia, sfatul şi rugăciunea sa.

Sf. Liturghie a fost prezidată de Pr. Blăjuț Cristian, vicepostulator al cauzei de beatificare părintelui (iniţiată în anul 2014), recunoscut canonic drept slujitor al lui Dumnezeu.

În cadrul omiliei, Pr. Cristian a reliefat virtuţile părintelui, între care umilința, marea sa credinţă şi încredere în Dumnezeu, ce l-a condus spre sfințenie, sfinţenie vădită încă din timpul vieţii sale. Părintele Anton, a fost un frate plin de evlavie și umilință, rămânând viu și astăzi în inimile şi memoria fraţilor şi a credincioșilor: gândindu-ne la părintelui şi rugându-ne, putem şi trebuie să schimbăm ceva în noi. Părintele a devenit o imagine a trăirii la prezent a credinţei şi a  virtuților eroice creştine; în timpul vieții sale, frații, elevii și mulți credincioși veneau cu bucurie în camera sa, cerându-i sfatul, binecuvântarea şi rugăciunea, chiar rugându-se împreună cu părintele (rugăciunea Rozariului și alte rugăciuni) şi devenind parcă mai plini de evlavie și de o pace sufletească ce se reflecta mereu pe chipul părintelui. Cei care îl vizitau, spuneau deseori despre el că este un sfânt; dar el, negând cu blândețe, afirma că este doar „un pumn de țărână” din care Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa. Asemenea Mariei, care în faţa îngerului confirmă dăruirea ei totală lui Dumnezeu prin cuvintele „Iată slujitorea Domnului!”, părintele Anton a întrupat eroic în viaţa lui această virtute a slujirii şi a dăruirii care i-a dat putere pe drumul personal al crucii.  Părintele Anton a acceptat voința lui Dumnezeu în toate, a făcut ca acel „Facă-se voia Ta!” din rugăciunea domnească să devină crezul său personal de viaţă, în ciuda a ceea ce a avut de suferit în închisorile comuniste, cu consecinţe în toată viaţa sa (rămânând paralizat, ţintuit într-un scaun cu rotile 47 de ani, până la moarte). În finalul predicii, părintele Cristian a adresat invitaţia de a ne întreba: Noi ce am învățat din viața celor dinaintea noastră, din viața părintelui Anton? Să-i lăudăm, să-i cinstim pe înaintașii noștri, dar nu numai cu vorba, ci cu viața noastră, asemenea părintelui Anton!

Slujitorul lui Dumnezeu Pr. Anton Demeter rămâne un exemplu de viață de sfinţenie, de umilință, pentru frații Provinciei Franciscane și pentru toți oamenii de bunăvoință care l-au cunosut. De aceea, suntem invitaţi să ne rugăm Domnului, invocând mijlocirea sa, pentru a fi cât mai curând ridicat la cinstea altarelor prin beatificare.

Fr. Emanuel Cătălin

***