Loading...
sâmbătă, 7 decembrie 2024
OFMConv Romania

Sesiune ecumenică: „«Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi!» (Dt 16,20)”

Sesiune ecumenică: „«Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi!» (Dt 16,20)”

La inițiativa Centrului de Cercetare Ecumenică și de Dialog Interreligios Pax et Unitas, din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, în colaborare cu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Universitatea „Dunărea de Jos”, Departamentul pentru Personalului Didactic, Asociația Culturală Clepsidra din Roman, Episcopia Romano-Catolică de Iași, Oficiul pentru Viața Consacrată – Zona Roman, a avut loc, vineri, 18 ianuarie 2019 în aula „Pr. Petru Albert” a ITRCF din Roman, sesiunea ecumenică intitulată „«Dreptatea, numai dreptatea să o cauți» (Dt 16,20)”.

Evenimentul a început odată cu salutul de bun venit adresat atât auditoriului cât și domnilor conferențiari din partea pr. lect. univ. dr. Mihai Afrențoae, Rector Universitar al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman și din partea prof. univ. dr. pr. Iosif Bisoc, OFMConv., directorul Centrului de Cercetare Ecumenică și de Dialog Interreligios Pax et Unitas. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor vrea să fie un unic aport la realizarea condițiilor minimale de dreptate. Suntem invitați la rugăciunea care alimentează și întreține vie flacăra speranței în îndreptățirea realizată de Isus Cristos. Această sesiune ecumenică vine în întâmpinarea dezideratului de unitate între creștini și de dreptate între oamenii de pretutindeni, de orice rasă, cultură, religie, confesiune.

În concluziile primei prelegeri, „Dreptatea ca provocare a omului modern în criză” a lect. univ. dr. pr. Bernadin Duma, s-a subliniat linia de reflecție a Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace care îi redă dreptății valoarea și rolul recunoscut în societatea actuală atunci când vorbește despre destinația universală a bunurilor. Consiliul recunoaște că acest lucru nu înseamnă ca totul să fie la dispoziția fiecăruia, nici ca același lucru să aparțină fiecăruia, ci „cultivarea unei viziuni a economiei inspirată de valorile morale, care fac posibil ca să nu se piardă din vedere nici originea, nici finalitatea acestor bunuri”, cu scopul de „a obține, pentru fiecare persoană și pentru toate popoarele, condițiile necesare pentru dezvoltarea integrală, astfel încât toți să poată contribui la promovarea unei lumi mai umane.

Din cea de-a două conferință, „Dreptatea suverană a lui Dumnezeu” a conf. univ. dr. Mihai Androne, s-au evidențiat ideea dreptății ca fiind revelată de lege, o dreptate care este vizibilă dar nu de fiecare dată simțită ca atare și o dreptate ascunsă, mult superioară dreptății revelate de lege care este simțită de anumite categorii de persoane. Dreptatea lui Dumnezeu diferă de dreptatea oamenilor.

Următoarea conferință a fost cea a pr. Cornel Paiu – „Dreptatea în formulări aforistice”. Amintim câteva dintre acestea: dreptatea este sau nu este, nu încape în jumătăți de măsură. A fi drept înseamnă a sărbători continuu, neîntrerupt. Cel drept este mare preot, mare rabin, mare judecător, mare înțelept, mare apostol, mare învățat, mare vraci, mare doctor, mare vindecător și nu în ultimul rând, mare avocat. Dreptatea nu permite niciun compromis și nicio exagerare. Dreptatea trebuie să dureze, să nu fie un foc de paie.

În cea de-a patra prelegere intitulată „Între împlinirea dreptății și producerea justiției. Perspective creștine”, lect. univ. dr. pr. Lucian Farcaș a făcut o incursiune în lumea occidentală dar și pe meleagurile noastre scoțând în evidență anumite situații care ne provoacă și ne fac să ne întrebăm asupra dreptății.

Următoarea conferință, „Suferința și scandalul dezbinării creștinilor în orizontul răbdării și al milostivirii lui Dumnezeu” a prof. univ. dr. pr. Cristian Barta, a fost prezentată de pr. Paul Mîrț. Conceptul răbdării este adesea asociat cu cel al dreptății. Întrucât Dumnezeu este răbdător, cu siguranță, adesea și noi suntem puși în situația de a aștepta cu răbdare până când vedem dreptatea înfăptuită.

În cea de-a șasea conferință intitulată „Adevărul, dreptatea și bunătatea – căi ale conviețuirii și respectării demnității umane”, lect. univ. dr. pr. Iosif Iacob a subliniat importanța trecerii de la potență la act, transpunerea ideilor în practică. Lucrul acesta este posibil doar printr-o asceză; numai așa putem trece de la interesul personal la binele comun.

Cea de-a șaptea și ultima prelegere a fost cea a  lect. univ. dr. pr. Mihăiță Popovici, „Între dreptate și iubire”. Numai Dumnezeu creează ordine în toate. El este principiul fundamental al existenței iar dreptatea trebuie să o privim doar în lumina iubirii divine.

Cel de-al doilea moment al acestei zile a fost rugăciunea ecumenică în Capela Institutului, moment de comuniune și înălțare sufletească.

[Fr. Marian-Emanuel Vătămănelu]