Joi, 21 octombrie 2021, începând cu ora 18:00, în capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a avut loc cea de-a doua conferință organizată de Academia „Petru Tocănel”, cu tema: umanitatea, misterul omului și calea spre fericire, toate, reunite în întrebarea: „Ce ne face mai umani?”

Întâlnirea fost moderată de pr. Lucian Horlescu OFMConv, iar invitatul acestei sesiuni a fost pr. Bogdan Balașcă OFMConv.

În deschiderea manifestării, fr. Gabriel Mureșan a interpretat la flaut o piesa din repertoriul lui J. S. Bach, după care, pentru a ne familiariza cu tema, pr. Lucian a făcut o scurtă introducere despre om, sensul său și umanitatea relațiilor noastre. Printre altele, ne-a amintit că tot ceea ce dă sens vieții noastre, ne face mai umani.

În continuare, a avut loc un scurt moment artistic, pregătit de elevii Dragoș Barticel și Mădălina Bălan de la Liceul Teologic „Sf. Francisc din Assisi” din Roman, sub îndrumarea prof. Monica Grosu. Tinerii au prezentat eseul: „Ce ne face umani?”, de Alma Ciobanu și poezia; „Iubirea de oameni”, de Florin Țene.

În cadrul conferinței sale, pr. Bogdan și-a început conferința pornind de la o idee a lui Romano Guardini, care considera că în istoria lumii, culturile se desfășoară după două tipare: unul organic, în care importantă este comunitatea, cultul, simbolul etc. și unul critic, în care primează individul, rațiunea. În ceea ce privește omul, mulți psihologi de renume, spun că viața este caracterizată de două mari etape: una de expansiune, care ar corespunde primei părți a vieții și alta de introversie, corespunzătoare celei de-a doua părți a vieții.

Analizând aceste sisteme după care se ghidează mersul lumii și care ar corespunde culturii critice, se poate observa ca acestea nu dau atenție sensibilității, iar a fugi de emoțiile și vulnerabilitatea noastră înseamnă a fugi de umanitatea noastră. Dacă privim la „Fericirile” pe care le-a proclamat Isus, tocmai aceia care se recunosc fragili, care experimentează milostivirea, sărăcia și persecuția sunt cu adevărat fericiți. Și în relațiile inter-personale, numai cei care acceptă fragilitatea, vor ajunge să se întâlnească și să iubească, pentru că „două blocuri de piatră nu se întâlnesc niciodată”.

În încheierea prelegerii, pr. Bogdan ne-a îndemnat să ne permitem să fim oameni (vulnerabili) liberi, care se simt valoroși dincolo de orice etichetă morală și socială.

Spre final, manifestarea dedicată umanității a continuat cu două poezii: „Ce largă ni-e viața” de He Qifang  și „Ar trebui” de Ana Blandiana, recitate de Antonia Croitoriu și Medeea Husaru, reprezentantele Asociației Cultural-Artistice „Gong”, coordonată de prof. Cătalina Bostan. Recitalul de poezii s-a încheiat cu cântecul „Iubirea”, propus spre audiție de frații studenți ai Institutului Teologic Franciscan.

La finalul evenimentului, pr. Paul Mîrț, președintele Academiei, a ținut să ne încurajeze să fim cât mai umani și sensibili la aproapele nostru, mai ales în aceste vremuri de pandemie, mulțumind, totodată, tuturor celor care și-au adus aportul la pregătirea acestei frumoase sesiuni. 

 Fr. Narcis-Leonard LASLĂU