Încă din titlu, conferința academiei franciscane „Petru Tocănel” ne trimite cu gândul la o stare nespecifică lumii în care trăim. Joi 24 octombrie, în Salonul albastru al Hotelului Roman, am avut privilegiul de a urmări unul din cele mai sensibile și empatice discursuri, ce a aparținut părintelui Marius-Petru Bîlha, rector formator al Institutului Teologic Franciscan din Roman.

Moderată cu măiestrie de Pr. Prof. Maximilian Pal, conferința a început cu un moment de inocență, prin recitarea poeziei „Lumea copilăriei” de eleva din clasa a I-a, CNRV, Katherine Diaconu, Prof. Mihaela Huci. In continuare, Pr. Marius-Petru Bîlha a prezentat un scurt film despre vizita papei Francisc în România, dumnealui fiind traducătorul oficial al Sanctității Sale, „vocea” în română a papei Francisc, cum preciza în discurs. În prima parte a cuvântării este specificată terminologia traducerii „Rivoluzione della tenerezza”, aducându-se argumente interesante în decizia de a se alege varianta „Revoluția gingășiei”, alegere ce corespunde în mare măsură cu ceea ce papa Francisc vrea să exprime în discursurile sale.

Concomitent cu o prezentare powerpoint, părintele începe o pledoarie interesantă încercând să dea o definiție gingășiei, pornind de la cuvintele papei Francisc: „iubirea care devine apropiată și concretă, o mișcare care pornește de la inimă și ajunge la ochi, la urechi, la mâini”. Tonul cald și vocea sensibilă a părintelui, completate de o gestică ce emană duioșie și blândețe, profesionalismul cu care abordează subiectul, cuvintele alese cu grijă, dinamica ideilor, vorbele pe înțelesul tuturor, creează o atmosferă plăcută, în care auditoriul este mereu atent, așteptând cu nerăbdare ce va urma. Mesajul transmis se transformă în sfaturi de viață ce vin de la o persoană apropiată, caldă, binevoitoare, ce te face să îți propui să aplici ceea ce-ți transmite, te face să te transformi pentru momentele cât ești acolo și să îți dorești să îmbrățișezi binele, să vezi binele din viața ta și să îl dai mai departe. Într-o lume violentă și gri, mesajul părintelui și trimiterea la gesturile de gingășie (privirea, cuvântul, îmbrățișarea, mângâierea, capacitatea de a asculta), sunt cu atât mai puternice, mai importante și mai necesare, mai ales când sunt exemplificate prin atitudinea și cuvintele papei Francisc, dar și prin exemplul personal oferit de părintele Marius din perioada de misiune în Honduras și nu numai.

Senzația de bine și de înalt este accentuată și de partea muzicală a serii, când un grup al fraților studenți din cadrul Institutului Teologic Franciscan ne-au încântat cu două melodii corale susținute instrumental, „Alma misionera” și „Suntem chemați la iubire”.

Surpriza serii a fost pe măsura așteptărilor, un moment de contemplație a renumitei icoane din Vladimir, „Icoana Maicii Domnului Mângâietoarea”, pe care părintele o mai numește pe bună dreptate și „Maica gingășiei”. Cu aceeași noblețe și delicatețe, părintele face o sensibilă analiza a gesturilor, a luminii, a simbolurilor ce emană din icoană, deschizându-ne porți și viziuni interesante spre înțelegerea semnificației picturii. O descriere în care cuvintele „îmbrățișare”, „mângâiere”, „privire”, „lumină”, „iubire”, „gingășie” formează un tot de o frumusețe unică, o icoană care ne vorbește.

În încheiere, cu modestia ce îl caracterizează, părintele ne îndeamnă la acțiune și ne spune: „Gingășia este forța cea mai umilă, dar și cea mai puternică pentru a schimba lumea!”

                                             [Prof. Cristiana Lehner]

***