„Bucuria este soarele sufletului, luminează pe acela care o posedă și încălzește pe toți aceia care-i primesc razele.” (Sf. Ioan al Crucii)

În cursul după-amiezii zilei de joi, 11.01.2018, grupul Fra Bernardo, din care fac parte 13 frați studenți de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, împreună cu părintele rector Marius-Petru Bîlha, s-au îndreptat către Mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor”, a surorilor clarise, pentru reculegerea (lectio divina) lunară. Reculegerea a început la ora 15:00.

Invocându-l prin cânt pe Duhul Sfânt, am pornit în călătoria spirituală a acestui moment de reculegere. Am pornit cu bucurie, căci și textul propus spre meditare vorbește despre bucurie, mai ales despre faptul de a fi mijlocitori ai bucuriei. Textul propus spre meditare este destul de cunoscut, fiind vorba despre nunta din Cana Galileei la care a participat Isus şi Mama sa (In 2,1-12). Deși este un text profund cristologic, care marchează începutul „semnelor” pe care Isus le va săvârși în timpul activității publice, personajul luat ca model este Sfânta Fecioară Maria, mama lui Isus.

Subliniem în cele ce urmează unele idei expuse de părintele Marius-Petru Bîlha. Nunta reprezintă un moment de bucurie, așa cum și întâlnirea cu Isus oferă bucurie. Nunta este o alianță între soț și soție, o alianță de iubire, precum Isus încheie o alianță de iubire cu omenirea, prin întruparea sa. La această nuntă participă și Maria.

Maria este prezentă în acest moment în diferite ipostaze. Ea participă la bucuria mirilor și a celorlalți invitați. Asemenea Mariei, suntem și noi invitați, ca frați franciscani, să fim prezenți în mijlocul oamenilor, în special lângă cei săraci şi marginalizați. De fapt, orice creștin este chemat să fie alături de cei din jurul său. Toți suntem chemați să ne interesăm de cei din jurul nostru, să nu fim indiferenți la nevoile celorlalți. Să fim alături de ceilalți și să-l naștem pe Isus în aceștia, precum a făcut și Maria: l-a purtat pe Isus și l-a făcut cunoscut și altora.

Citind textul biblic, vedem că Maria este preocupată de faptul că un element esențial al bucuriei lipsește: vinul. Nu numai că vede, dar și acționează. Ea vede că bucuria nunții stă să fie întreruptă prea devreme şi atunci, cu mult curaj, dorește să readucă lucrurile pe făgașul cel bun. La fel și noi suntem chemați să vedem ceea ce lipsește din viața noastră și a celorlalți și să încercăm să restabilim plinătatea și calitatea vieții. Să riscăm, să avem curaj, să ne abandonăm și să credem, trăind cu speranța că totul va fi îndreptat spre binele nostru și al celor din jur. Așadar, Maria este ca o punte, este o mijlocitoare între Isus Dumnezeu şi oameni. Ea crede și are speranța că Isus, fiul ei, va reuși să ofere celor aflați la nuntă vinul cel mai bun, bucuria deplină.

Îndemnul Mariei – „Faceți tot ce vă va spune!” –  răsună și astăzi. Dar, pentru a face ceea ce ne spune Isus, avem nevoie ca şi Maria de curaj, de tărie, de hotărâre neclintită de a ieși din zona noastră de confort și de a îndeplini voința divină cu bucurie şi seninătate. Cu toții suntem chemați să fim purtători de speranță în lume, să privim lumea cu ochii plini de credință și să facem ca imposibilul uman să devină posibil în ochii lui Dumnezeu şi prin voinţa Sa.

După expunerea meditației în plen, au urmat momente de reflecție personală în care fiecare a meditat la textul biblic, raportându-l la viața proprie. La ora 18:00 a început adorația euharistică, la care am luat parte cu toții, în cadrul căreia fiecare a împărtășit rodul meditației personale, reușind astfel, într-un moment de comuniune, să ne îmbogățim reciproc.

Fr. Marius Andrei

***