Locul pentru această zi de reculegere a fost Viișoara. Astfel, cu dorința de a-l întâlni pe Dumnezeu în meditarea Cuvântului și în natura împodobită de toamnă, am plecat spre locul destinației. Frații formatori, împreună cu postulanții de la Viișoara, ne-au primit cu bucuria tipic franciscană.

Reculegerea a început cu celebrarea Laudelor, în timpul cărora, în loc de lectura scurtă, s-a proclamat Evanghelia de duminică, ce a constituit obiectul meditației. După rugăciunea Laudelor, cu prânzul la pachet, am plecat în pădure, pentru ca, în liniștea naturii, în foșnetul frunzelor ce cădeau și a păsărilor ce zburau nestingherite, să medităm și să-l întâlnim pe Dumnezeu în rugăciune. Timpul a fost în favoarea noastră, așa încât fiecare dintre noi și-a ales o direcție și s-a aventurat prin pădurea împodobită cu culorile tipice ale toamnei nemțene.

La ora stabilită, 15:30, ne-am adunat pentru celebrarea Sfintei Liturghii și pentru împărtășirea meditațiilor, moment care ne-a ajutat să ne deschidem inima unii față de alții, la lumina Cuvântului despre disputa dintre farisei și irodieni, pe de o parte, și Isus de partea cealaltă, cu privire la tributul datorat Cezarului. Cu nuanțe diferite, fiecare și-a expus gândul său, iluminându-ne și îmbărbătându-ne reciproc.

După Sfânta Liturghie am celebrat Vesperele solemne, mai apoi am făcut o fotografie de grup, i-am salutat pe frații de la Viișoara și ne-am îndreptat spre Conventul nostru de la Roman, unde am împărtășit cu frații care nu au putut participa bucuria unei zile trăite împreună, după o metodă veche și, în același timp, nouă pentru comunitatea noastră: reculegere de tip ermitaj, cu propuneri personale și împărtășire comună, pe baza Cuvântului duminical.