Loading...
duminică, 28 februarie 2021
OFMConv Romania

Înălțarea lui Isus – Mt 28,16-20

Înălțarea lui Isus

Mt 28,16-20

Suntem în ziua de Înălțarea lui Isus și medităm asupra textului din Evanghelia după sfântul Matei 28,16-20, text ce reprezintă ultimele versete ale acestei Evanghelii. Grupul de discipoli a rămas în unsprezece, deoarece Iuda a mers pe o altă cale. Acești unsprezece au mers în Galileea, așa cum le spusese Isus, prin femeile cărora li s-a arătat după înviere. De ce în Galileea? Pentru că acolo l-au văzut pentru prima dată pe Isus, acolo au văzut cum trăiește Isus, cum predică, cum săvârșește minuni. Dar acel loc mai reprezintă și „Galileea neamurilor”, după Mt 4,15, urmându-l pe profetul Isaia în 9,1 care profețește că în acel loc se va manifesta gloria Domnului. Când l-au văzut pe Isus s-au prosternat, gest ce reprezintă atitudinea în fața divinității. În alte cuvinte, prosternarea discipolilor reprezintă recunoașterea lui Isus ca Domn, Kurios, însă pare neașteptat dubiul lor. Prosternarea lor este însoțită de dubiu. Acest amestec de gesturi religioase cu dubii poate să ne scandalizeze, însă pe Isus nu îl scandalizează, căci El știe din ce suntem făcuți, de aceea nici nu se oprește asupra acestui dubiu, ci le încredințează o misiune. Discipolii sunt trimiși în la toate națiunile (ethnē), pentru a le face discipole. Verbul care exprimă acțiunea este din aceeași rădăcină cu termenul ce reprezintă identitatea lor de discipoli. Ei sunt trimiși să transmită ceea ce sunt, însă nu pe baza dubiilor ce însoțea prosternarea, ci botezând națiunile în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Este vorba despre misterul credinței pe care ne-a transmis-o Isus, credința în Preasfânta Treime. Botezul este însoțit de învățarea a toate câte le-a poruncit Isus. Nu le enumeră învățăturile, ci lasă pe seama lor să își amintească toate câte au văzut, au auzit și au trăit împreună cu Isus. Promisiunea finală este specifică lui Matei: „iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la completarea veșniciei” (Mt 28,20). Expresia greacă heōs tes sunteleias tou aiōnos, este tradusă de obicei „până la sfârșitul lumii”, însă aici este vorba despre o îmbinare a timpului: în toate zilele, cu veșnicia: până la completarea veșniciei. În alte cuvinte putem spune că cei care împlinesc misiunea încredințată lor de Isus, simt prezența lui Isus în ceea ce sunt și fac, o prezență continuă, în toate zilele, o prezență care nu are sfârșit, până la completarea veșniciei.

Cristos a înviat!

Cristos s-a înălțat!

Meditație plăcută!

Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.