ITRCF-Roman în rugăciune pentru răposați

Miercuri, 04 noiembrie, frații conventului „Sf. Francisc de Assisi” din Roman împreună cu seminariștii au celebrat un moment de rugăciune pentru răposați în cimitirul din localitate.

Sf. Francisc din Assisi obișnuia să-i îndemne pe frați să-și amintească de predecesorii lor răposați, în timp ce sfânta Ecaterina din Siena spunea că momentele cele mai importante din viața noastră sunt clipa de față și clipa morții. Luna noiembrie, în care Biserica îi comemorează în mod deosebit pe sfinți și pe răposați, este un timp potrivit să acordăm mai multă atenție acestor două momente, motivați de credința noastră în învierea lui Isus și în comuniunea sfinților.

În acest spirit de credință și de pioasă amintire, frații franciscani conventuali de la Roman s-au adunat, începând cu ora 15.00, în fața monumentului eroilor din cimitir pentru a-i pomeni pe frații, părinții, rudele, binefăcătorii și pe toți răposații știuți și neștiuți.

Celebrarea a început cu intonarea cântecului Cerul e dorul meu, ce ne amintește de condiția noastră de călători pe acest pământ și de dorul cu care înaintăm spre destinația finală care este comuniunea totală de viață și iubire cu Dumnezeu și cu toți frații și surorile noastre care ne-au precedat în credință și au pășit deja peste pragul veșniciei.

Rugăciunea a continuat cu imnul Măreț biruitor al morții, după care a urmat proclamarea psalmului 130, „Dintru adâncuri strig către tine, Doamne”, cunoscut în mod tradițional ca „De profundis”, de la primele cuvinte în limba latină cu care începe psalmul („De profundis clamavi ad te, Domine”). Acest psalm este o rugăciune penitențială rostită de un credincios al Vechiului Testament pe care Biserica Catolică l-a preluat și îl folosește ca rugăciune liturgică pentru cei răposați.

După cântarea Liberei și invocarea îndurării divine și a odihnei veșnice asupra răposaților pomeniți, cei prezenți s-au adunat în jurul mormântului Slujitorului lui Dumnezeu, părintele Anton Demeter, aflat chiar în fața capelei romano-catolice recent renovată, unde s-a cântat din nou prohodul atât pentru acest venerabil frate, cât și pentru toți preoții răposați din cimitir și ai provinciei franciscane. 

Momentul de rugăciune s-a încheiat cu cântecul Voi merge într-o zi, prin care credincioșii catolici își exprimă evalvia față de Sfânta Fecioară Maria pe care își doresc cu ardoare să o întâlnească într-o zi în ceruri, alături de Fiul ei, Isus, și de toți cei dragi.

Odihna cea veșnică dă-le-o lor, Doamne!

                                                                                               Fr. Virgil Blaj