Luni, 23 aprilie, 2018, frații din grupul formativ „Fra Masseo” au avut bucuria de a medita la învăţăturile evanghelice ale Mântuitorului cu privire la slujire, în timpul după-amiezii dedicate reculegerii lunare, la Mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor” a surorilor clarise din Roman, animată de părintele formator Iosif Cadar, responsabil cu acest grup de fraţi.

Timpul de reculegere a început la ora 15:30 cu un cântec de invocare a Duhului Sfânt, după care a urmat meditaţia părintelui Iosif ce a făcut, mai întâi, o scurtă trecere în revistă a textelor evanghelice meditate până acum, împreună cu temele şi ideile esenţiale dezbătute. De această dată am primit spre meditare două texte din Evanghelia după Sf. Marcu care cuprind învăţătura lui Isus despre slujirea frăţească şi acceptarea evanghelică a aproapelui (Mc 9, 33-37 și Mc 10, 41-45).

Isus vine cu o învățătură total nouă și contrară mentalității lumii: „Cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru!”. În acea perioadă să fii sclav sau chiar să te naști sclav era ca un blestem iar învățătura lui Isus părea astfel o nebunie în ochii oamenilor. Însă Isus însuşi şi-a asumat această menire şi identitate a slujitorului: „Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”. Isus cere să devenim asemenea Lui și să urmăm exemplul Său de slujire. Slujirea ne întărește în purtarea crucii și devine chiar o condiţie victoriei noastre în suferințe și încercări.

Părintele Iosif a prezentat motivațiile teologice şi spirituale ale slujirii: trebuie să slujim în mod evanghelic pentru a fi asemenea lui Isus, pentru a ne simţi real şi concret în comuniune cu El și pentru a intra în Adevărul Său; slujindu-ne cu umilinţă şi iubire unii pe alţii, ca fraţi chemaţi de acelaşi învăţător Isus Cristos, rezistăm în fața suferințelor, dificultăţilor, necazurilor și atacurilor diavolului care vrea să ne dezbine.

Slujirea adevărată aduce şi roadele ai autentice, dintre care patru au fost scoase în evidență de către părintele: 1). creștem în sfințenie și în toate celelalte virtuți; 2). devenim mai puternici împreună, ca fraternitate de slujire; 3). ne împăcăm mai ușor cu limitele noastre și îi acceptăm pe ceilalți cu limitele lor; 4). dobândim înțelepciunea inimii pentru a converti şi transforma dorinţele noastre omeneşti – de realizare, împlinire, iubire şi respect din partea celorlalţi – într-un entuziasm de slujire şi dăruire reciprocă; energiile umane al ego-ului nostru, aprinse de har şi de iubirea divină, devin izvor de putere interioară pentru trăirea întru slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.

După expunerea părintelui a urmat un timp de meditație personală până la ora 18:00 când ne-am adunat cu toții în fața Preasfântului Sacrament pentru o oră de adorație în cadrul căreia ne-am rugat cu rugăciunea Vesperelor, dând şi timp pentru a împărtăși lui Isus şi unii altora din cele meditate, punând astfel în practică o formă de slujire, aceea a edificării reciproce prin forţa şi lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

Suntem recunoscători Domnului şi surorilor clarise care ne-au oferit spaţiul şi ambientul necesare pentru a trăi bine şi frumos aceste momente de intimitate cu El şi cu Cuvântul Său.

Fr. Cristian Iștoc

***