În zilele de 27 noiembrie – 2 decembrie, șapte formatori ai Provinciei noastre franciscane „Sf. Iosif” din România, OFMConv., din cele patru case de formare, Liceu, Postulandat, Noviciat și Institut, la inițiativa pr. Marius-Petru Bîlha, rectorul Institutului Teologic Franciscan din Roman și responsabilul cu formarea inițială, cu sprijinul și binecuvântarea părintelui Provincial, am avut bucuria de a trăi momente intense de formare, de har și de fraternitate la Roma (Italia), participând în mod deosebit la Simpozionul Internațional organizat de „Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări” din Vatican cu tema „Biserica în ieșire”, privind receptarea și prospectivele exortației apostolice a sfântului părinte Papa Francisc, Evangelii gaudium.

 

Formare. Simpozionul a debutat în sala „Paolo VI”, cu un scurt moment de rugăciune și mărturia evanghelică, concretă și semnificativă a Clarei Amirante, fondatoarea comunității „Noi Orizonturi”, care ne-a împărtășit despre misiunea sa în favoarea acelora pe care i-a definit „popor la nopții”, tineri ai străzii care se găsesc în situații existențiale dramatice datorită dependențelor de orice tip. „În cuvintele lui Isus găsim răspunsurile la toate nevoile inimii noastre” ne-a mărturisit cu putere Clara. Tocmai urmându-l pe Isus, peste 700 de mii de persoane, de-a lungul timpului, sub îngrijirea ei și a altor operatori din mișcare „au ieșit din tunel” la lumină și la adevărata viață.

Introducându-ne în logica acestui simpozion, Mons. Rino Fisichella, Președintele acestui Consiliu Pontifical, a evidențiat că „Biserica în ieșire” înseamnă a semăna mereu din nou și mereu mai mult și are dinamica exodului și a darului, făcând totul cu bucurie, o bucurie care aduce roade. Excelența Sa a scos în evidență trei indicații pe care Sfântul Părinte ni le dă în acest document pentru a ne orienta în drumul noii evanghelizări: convertirea misionară a pastorației; orizontul sinodal al Bisericii în ieșire, întregul popor al lui Dumnezeu fiind responsabil de opera de evanghelizare și opțiunea preferențială pentru cei săraci, adevărați evanghelizatori.

A urmat, apoi, conferința teologului dominican Timothy Radcliffe, cu tema: „Duhul Sfânt subiectul evanghelizării”, care a evidențiat importanța comuniunii, respectând diferențele, lăsându-ne călăuziți de Duhul Sfânt. De asemenea ne-a amintit cât este de important să nu se confunde superficialitatea cu simplitatea și că diferitele rivalități, semne evidente ale logicii puterii, pot fi depășite doar prin puterea iubirii.

Marko Ivan Rupnik S.J., Directorul Centrului Aletti, teolog și artist, ne-a lăsat o imagine foarte frumoasă și elocventă cât privește arta evanghelizării în aprofundarea și trăirea kerygmei, inima evanghelizării: nu este necesar să gândim o pastorație completă și perfectă, dar să încercăm, ca și evanghelizatori, doar să schițăm într-un mod simplu și atrăgător evanghelia bucuriei și apoi să lăsăm ca fiecare persoană și Duhul Sfânt să ducă la desăvârșire tabloul operei de mântuire și iubire. Evanghelizarea este o chemare la frumusețe, la concretețe, la libertate și generativitate.

În cea de-a doua zi a acestui Simpozion, în cadrul momentului de rugăciune a avut loc o altă mărturie, de această dată a unei frumoase familii André și Angela Regnier, fondatori ai misiunii Catholic Christian Outreach (Canada) care împreună cu cei opt copii ai lor, ne-au dat o impresionantă și autentică mărturie despre misiunea lor de evanghelizare în cadrul ambientelor universitare.

Cardinalul Luis Antonio Tagle, Arhiepiscop de Manila (Filipine), a continuat cu conferința „Poporul lui Dumnezeu, pelerin și evanghelizator”, scoțând în evidență responsabilitatea tuturor creștinilor în acest drum de evanghelizare. El ne-a încântat cu stilul său senin și umoristic, dar și cu un frumos exemplu prin care ne-a dovedit cum toți avem de învățat de la săraci cât privește evanghelizarea și iubirea fraternă.

Mons. Pedro Salamanca Mantilla, episcop auxiliar de Bogota (Columbia) ne-a vorbit despre importanța reînnoirii structurilor ecleziale, făcând referință îndeosebi la transformarea parohiei în cheie misionară.

În după-amiaza zilei a urmat workshop-ul pe grupuri linguistice și teme prestabilite (revoluția gingășiei; tinerii, pelerini ai credinței; familia în inima noii evanghelizări și păstori „cu mirosul oilor”). Noi am participat la grupul cu tema „Tinerii, pelerini ai credinței”, în cadrul căreia am împărtășit din experiențele noastre cu tinerii, în drumul lor de credință și discernământ vocațional.

A treia zi a început sub semnul provocatoarei mărturii a pr. Luigi Ciotti, preot al străzii, fondatorul Grupului Abel și președintele mișcării Libera din Italia, care printre altele ne-a avertizat asupra a două mari pericole în viața de evanghelizatori: neutralitatea și murmurarea, ne-a invitat să avem o inimă generoasă, plină de speranță împărtășită și să fim persoane de relație, implicate și dăruite, libere.

Au mai urmat câteva relatări scurte despre dialogul social ca o contribuție pentru pace (arhiepiscopul maronit de Aleppo în Siria, Mons. Joseph Tobji), despre schimbările din lume și noile limbaje (d-nul Matthew Kelly, fondatorul a Dynamic Catholic – USA), și în sfârșit despre forța evanghelizatoare a devoțiunii populare  (pr. Antonio Ramírez Márquez din Mexic).

După o scurtă pauză a urmat momentul cel mai mult așteptat și plin de emoții, întâlnirea cu Sfântul Părinte, Papa Francisc, în Sala Regia (Sala Binecuvântărilor), unde eram adunați cei peste 1300 de participați la acest simpozion din 71 de țări.

În discursul său Papa Francisc ne-a amintit că evanghelizarea s-a născut în dimineața Învierii, „cu o femeie, Maria Magdalena care, după ce l-a întâlnit pe Isus înviat, pe Cel Viu, i-a evanghelizat pe apostoli”. Sfântul Părinte a subliniat faptul că „experiența atâtor persoane în zilele noastre nu este departe de cea a Mariei din Magdala. Nostalgia de Dumnezeu, de o iubire infinită şi adevărată, este înrădăcinată în inima fiecărui om. Este nevoie de cineva care să ajute la reînsufleţirea ei. Este nevoie de îngeri care, aşa cum a fost pentru Maria Magdalena, să aducă veşti bune: îngeri în carne şi oase care să se apropie pentru a şterge lacrimi, pentru a spune în numele lui Isus: „nu te teme!” (cf. Mt 28,5). Evanghelizatorii, a continuat Sfântul Părinte, „sunt ca îngerii, ca îngerii păzitori, mesageri ai binelui care nu înmânează răspunsuri pregătite, ci împărtăşesc interogativul vieţii, acelaşi pe care Isus l-a adresat Mariei chemând-o pe nume: „Pe cine cauţi?” (In 20,15). Pentru Suveranul Pontif „cine evanghelizează nu poate să uite niciodată că este mereu în mişcare, în căutare împreună cu alţii. De aceea nu poate lăsa în urmă pe nimeni, nu-şi poate permite să-l ţină la distanţă pe cel care merge mai greu, nu se poate închide în micul său grup de relaţii confortabile”. Papa Francisc a accentuat faptul că avem nevoie de o Biserică simplă, liberă, în ieșire, care nu este preocupată de propriile conveniențe, dar este încrezătoare în harul și iubirea lui Dumnezeu.

 

Har. Această vizită a noastră în Cetatea Eternă a fost și un moment de încărcare spirituală, deoarece am avut ocazia și bucuria de a vizita și de a ne ruga la locurile sfinte atât din Vatican, cât și din orașul Roma. Dintre acestea amintim: conventul fraților de lângă Circo Massimo, unde am fost găzduiți, și unde Sf. Maximilian M. Kolbe a studiat teologia și a înființat Armata Maicii Domnului împreună și cu cei șase confrați, printre care și doi români (Iosif M. Petru Pal și Anton M. Glowiński); Bazilica Sf. Petru din Vatican, având și privilegiul de a celebra sfânta liturghie cu emoție sfântă în Capela Clementina; locul martiriului Sf. Paul de la Abația Tre Fontane, Grotta della Rivelazione din Laurentina, Bazilica „XII Apostoli”,  și multe alte biserici și locuri semnificative din Roma. Am parcurs zilnic străzile Romei per pedes apostolorum de-a lungul Tibrului, fapt care ne-a obosit puțin dar ne-a și întărit în credință, reflectând la sângele martirilor vărsat din iubire pentru Dumnezeu încă din primele veacuri.

Am încoronat aceste zile de har, o adevărată binecuvântare cerească pentru noi, cu pelerinajul la Assisi, pe urmele Sfântului nostru Părinte Francisc, unde printre altele am celebrat sfânta liturghie cu confrații noștri la altarul Bazilicii Inferioare și ne-am rugat în tăcere lângă mormântul sf. Francisc, precum și în micuța biserică de la Porțiuncula, atât de dragă lui.

 

Fraternitate. Acestea au fost zile în care am lărgit orizonturile noastre fraterne, vizitând frații din diferitele convente din Roma (Casa Kolbe, Curia Generală, Colegiul Confesorilor din Vatican, Colegiul Internațional Seraphicum,) și Assisi (Sacro Convento), împărtășind cu ei momente frumoase de bucurie și de sărbătoare. Pe această cale le mulțumim tuturor fraților pentru primirea călduroasă și grija fraternă.

Într-un mod special aducem gratitudinea noastră fraților de la Casa Kolbe, pentru primirea caldă și fraternă și pr. Marius Bîlha care a organizat și a coordonat cu dăruire, precizie și dibăcie aceste zile frumoase pe care le-am trăit din plin.

Nu în ultimul rând mulțumim bunului Dumnezeu pentru că ne-a oferit această posibilitate, ne-a susținut cu tot harul său și prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria Neprihănit Zămislită, a Sfântului Maximilian Kolbe, a Sfântului nostru Părinte Francisc, a Sfântului Apostol Petru și a tuturor celorlalți sfinți ai Romei, ne-a ajutat să ne întoarcem cu mai multă pace sufletească și entuziasm, întăriți în credință și sporiți în dăruire, la casele noastre de formare, pentru a contribui printr-o slujire tot mai calificată din punct de vedere evanghelic și susținută de mărturia vieții la buna formare a discipolilor săi.

 

[Fr. Alexandru Olaru]

***