În perioada 10-15 aprilie, ce precedă Săptămâna Sfântă şi vacanţa de Paști, fraţii studenţi de la Roman împreună cu părinţii formatori au organizat şi au trăit exerciţiile spirituale anuale, prepascale. Gazda acestor zile binecuvântate a fost Mănăstirea Surorilor Benedictine de la Viişoara şi comunitatea formativă a postulandutului Provinciei noastre cărora le mulţumim din suflet pentru ospitalitate şi slujirea frăţească, făcând ca acest timp să fie trăit în adevărată comuniune, reculegere şi spirit de rugăciune. Fraţii au fost ajutaţi, fireşte, şi de cadrul natural pitoresc al locului, nefiind însă scutiţi de intemperiile primăverii la munte.

Predicatorul şi animatorul acestor zile de exerciţii spirituale a fost Pr. Cristian Clopoţel (OFMConv.), bine-cunoscut şi familiar fraţilor, care a propus spre meditare Scrisoarea Sf. apostol Paul către filipeni. Grupajul de reflecţii a fost pus de părintele sub titlul: „Umilinţa, veşmântul dumnzeirii”, cu referire, în primul rând, la umilinţa/kenoza lui Cristos, cuvinte ce îi aparţin unui sfânt părinte răsăritean, Isaac din Ninive (Isaac Sirul) care afirmă: „Umilinţa este veşmântul dumnezeirii: umilinţa a îmbrăcat dumnezeirea prin Cuvântul făcut trup, iar dumnezeirea vorbeşte cu noi prin umilinţă, folosindu-se de trupul nostru”. Plecând de la acest adevăr divin, părintele Cristian a efectuat cu multă acurateţe o incursiune exegetico-spirituală în această scrisoare paulină, expunând fraţilor, capitol după capitol, miezul adevărurilor dumnezeieşti şi profundele învăţături spirituale conţinute în ea, oprindu-se, după caz, pentru a exemplifica şi explica practic cele prezentate. Astfel, fraţii au înţeles, privind la Cristos şi la exemplul Sfântului Paul, multiplele implicaţii ale umilinţei în viaţa de credinţă şi în viaţa comunitară, înţelegând că aceasta ne deschide orizontul spre o existenţă deplină care înseamnă: mulţumirea de a fi în Cristos, credinţa în încercări şi lupta cu sine însuşi, virtutea vieţii comunitare, golirea de sine pentru a se umple de Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu în fiinţa noastră, spirit de prietenie, Cristos ca singur câştig, trăirea în împăcare şi încredere frăţească.

Fiecare zi a fost ritmată de momente de meditaţie personală şi de reuniune comunitară pentru a asculta reflecţiile părintelui predicator şi pentru rugăciunea în comun; Sf. Liturghie, celebrată la mijlocul zilei, a constituit momentul principal de întâlnire cu Cristos şi de contemplare a adevărului Său, ajutaţi fiind de omiliile cu un bogat conţinut exegetic, spiritual şi practic.

Duminica Floriilor a reprezentat pentru fraţi o bucurie specială, care s-a adăugat acestor zile, prin animarea ceremoniilor şi celebrarea acestei solemnităţi împreună cu fraţii postulanţi, părinţii lor formatori, comunitatea surorilor benedictine şi credincioşii participanţi.

La sfârşitul acestor zile binecuvântate, suntem recunoscători bunului Dumnezeu şi tuturor celor care au făcut posibilă desfăşurarea lor. Un gând special de mulţumire îndreptăm către părintele predicator Cristian, pentru disponibilitatea şi spiritul fratern cu care a împărtăşit fraţilor din bogăţia Sfintei Scripturi şi din rodul cugetării Sfinţiei Sale, ajutându-ne, credem, să gândim mai evanghelic decât până acum. Suntem încrezători că harul Domnului şi rugăciunea vor face ca aceste zile de exerciţii spirituale să aducă roade în sufletul fiecăruia şi în comunitatea noastră.

Pr. Iosif-Eduard Cadar

***