Loading...
vineri, 22 octombrie 2021
OFMConv Romania

Duminica a XX-a A

DUMINICA A XX-A A (MT 15,21-28)

CREDINȚA FEMEII CANANEENE

Suntem în Duminica a XX-a, anul liturgic A, și medităm asupra textului din Mt 15,21-28, text ce relatează despre credința femeii cananeene. Din cauza îndârjirii fariseilor și cărturarilor, Isus se retrage (anechōrēsen) asemenea anahoreților într-un loc singuratic, pentru a se ruga. Regiunea în care se retrage este descrisă astfel: ținutul Tirului și al Sidonului, la Nord Est de Galileea, în actualul Liban. Zona era păgână. Este interesant că Isus se retrage într-o zonă păgână, însă nu răspunde imediat nevoii unei femei păgâne. De ce?

Femeia caneeană, auzind că Isus este în regiune, îi iese în întâmpinare și i se adresează astfel: eleēson me, Kurie, uios tou David = „ai milă de mine, Doamne, fiul lui David!” În această expresie este cuprinsă divinitatea și mesianitatea lui Isus, întrucât Kurios înseamnă Domn, iar fiul lui David se referă la Mesia. Pare că femeia auzise despre Isus și cunoștea că este Domn și Mesia. Cu toate acestea, Isus nu îi adresează nici un cuvânt, nu îi răspunde.

Discipolii își dau seama de situație și confirmă atitudinea lui Isus prin următoarea intervenție: apoluson autēn = „Alung-o!”. De ce îi cer discipolii așa ceva lui Isus? Pentru că îi deranja strigătul insistent al femeii. Isus le răspunde discipolilor: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. Prin acest răspuns, Isus îi face conștienți pe discipoli de misiunea lui Isus, în calitate de Mesia, dar și a poporului, ales pentru a răspândi între toate popoarele credința întru singur Dumnezeu, adică monoteismul.

Femeia nu cunoaște tot acest context veterotestamentar, ea vede doar problema ei: fiica ei este stăpânită de un diavol, este posedată. Inima ei de mamă este sfâșiată de durere, de aceea strigă și mai tare: „Doamne, ajută-mă!”. Nimic nu o poate împiedica pe femeie să ceară vindecarea fiicei ei, nici măcar răspunsul dur al lui Isus: „Nu este bine să arunci pâinea copiilor la căței”. Distincția între copii și căței era cunoscută ca o deosebire între evrei și păgâni, de fapt, femeia recunoaște această etichetă culturală și cu umilință o acceptă, însă nu renunță la cererea ei de mamă, în favoarea fiicei bolnave.

„Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile căzute de la masa stăpânilor”. Câtă umilință din partea femeii, dar și câtă tărie de caracter! Nu renunță deloc, deși poate nu înțelege atitudinea lui Isus și nici pe cea a discipolilor.

Oare de ce s-a comportat Isus așa cu femeia cananeeană? Dacă ținem cont de faptul că Isus „s-a retras în ținutul Tirului și al Sidonului”, deci într-o zonă păgână, putem deduce că alegerea nu este întâmplătoare. Însă Isus nu răspunde imediat la cererea femeii, deoarece voia să scoată din mentalul păgân care vedea în divinitate izvorul minunilor săvârșite prin magie. Isus smulge din inima femeii credința ei în Domnul și Mesia, pentru a o transforma într-un exemplu pentru păgânii de pretutindeni: „O, femeie, mare este credința ta; să se facă după cum dorești!” Femeia nu a vorbit despre credința ei, ci și-a exprimat nevoia ei de mamă: să îi fie vindecată copila. Isus vede în insistența femeii credința ei și o dă ca exemplu pentru discipoli și pentru toți cei care meditează acest text, așa cum facem și noi acum.

Fie ca să putem insista și noi în rugăciune către Domnul și Mesia în toate nevoile noastre, fără a pretinde că facem parte dintre fii, nu dintre păgânii considerați câini, căci și noi provenim dintre păgâni, adică nu ne-am născut din poporul ales. Asemenea discipolilor, trimiși în misiune la toate popoarele (Mt 28), la fel și noi suntem trimiși în lume spre a propovădui credința în Domnul și Mesia înviat, Isus Cristos. Rugăciunea insistentă a femeii cananeene, precum și prosternarea ei în fața lui Isus, Mesia, este un model de atitudine pentru toți cei care meditează asupra acestui text din Mt 15,21-28.

Lăudat să fie Isus Cristos!

O duminică binecuvântată!

Înregistrarea video poate fi văzută la adresa:

Meditație plăcută!

Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.