Loading...
marţi, 11 mai 2021
OFMConv Romania

Duminica a VII-a a Paștelui

DUMINICA A VII-A A PAȘTELUI

 In 17,1-11A

Suntem în Duminica a VII-A a Paștelui și medităm asupra textului din Evanghelia după sfântul Ioan 17,1-11a, text ce introduce Rugăciunea sacerdotală a lui Isus. Contextul este Cina de taină. După ce Isus le-a transmis discipolilor săi ultimele învățături sintetizate în Discursul de rămas bun, Discursul de adio, acum se adresează direct Tatălui, spunând: „Tată, a sosit ceasul”. Este vorba despre „ora” sau „ceasul” înălțării sau preamăririi lui Isus.

În teologia sfântului Ioan, este vorba despre punctul culminant al revelării lui Isus, prin înălțarea sa pe cruce, în textul nostru de astăzi fiind vorba despre preamărire. Termenul doxa apare de șase ori sub formă de substantiv sau verb, fiind traducerea termenului ebraic qavod, indicând o anumită greutate, importanță, slavă. Isus îi cere Tatălui să îl preamărească pe Fiul, pentru ca și Fiul cu acea glorie pe care o avea înainte de a fi fost lumea, cosmosul. Isus spune că Fiul l-a preamărit pe Tatăl, făcând cunoscut Numele său tuturor acelora pe care Tatăl i-a încredințat lui. Această rugăciune de preamărire reciprocă între Tatăl și Fiul este adresată de Isus lui Dumnezeu tot pentru discipoli, pentru ca ei să găsească pace în Isus, atunci când El va fi înălțat pe cruce, atunci când ei se vor împrăștia din cauza fricii.

În rugăciunea sa de mijlocire pentru discipoli accentul este pus pe viața veșnică. Isus îi cere Tatălui ca discipolii să primească viața veșnică ce constă în cunoașterea lui singurului Dumnezeu adevărat și a Celui trimis de Tatăl, Isus Cristos. În timpul scrierii Evangheliei după sfântul Ioan, la sfârșitul primului secol, exista un curent numit gnoseologie, ce considera că mântuirea se bazează pe pura cunoaștere intelectuală. De aceea evanghelistul explică în textul nostru că viața veșnică nu se limitează la cunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu, ci pe ducerea la îndeplinire a lucrării pe care Tatăl i-a încredințat-o Fiului. În alte cuvinte, viața veșnică constă în a-l cunoaște pe singurul Dumnezeu adevărat și pe Cel trimis, pe Isus Cristos, Cel care a dus la îndeplinire lucrarea încredințată lui de Tatăl. Despre ce fel de lucrare este vorba? Despre revelarea Numelui lui Dumnezeu, adică a Ființei supreme către discipoli, iar Ființa supremă nu este o entitate abstractă, ci este Tatăl lui Isus Cristos, este Persoana divină.

Știind că discipolii sunt în pericol permanent, din cauza influenței lumii, a cosmosului, în accepțiunea negativă a acelora care nu au primit lumina venită în lume, preferând întunericul, Isus continuă rugăciunea sa, spunând: „Erau ai tăi și mi i-ai dat mie, iar eu au păstrat Cuvântul tău”. Cei care păstrează Cuvântul primit de la Tatăl, prin Isus Cristos, au parte de rugăciunea de mijlocire a lui Isus. Dar cine este Isus Cristos? Este Salvatorul: Ieshua = „Domnul mântuiește”, iar Cristos = „Mesia”, „Cel uns”. Dacă viața veșnică constă în a-l cunoaște pe Tatăl și pe Mântuitorul ales de Tatăl, pe Isus Cristos, cei care păstrează Cuvântul lui Isus, aceia au parte de rugăciunea de mijlocire a lui Isus. Cei care preferă să rămână în întuneric, cei care nu primesc și nu păstrează Cuvântul lui Isus, adică nu îl pun în aplicare, aceia rămân în mentalitatea lumii, iar Isus nu se roagă pentru ei.

Discipolii rămân în lume, în timp ce Isus se întoarce la Tatăl. A rămâne în lume presupune a fi expuși la tentația de a imita mentalitatea lumii, a întunericului, de aceea Isus se roagă pentru discipoli, căci ei sunt în lume dar nu sunt ai lumii, ci sunt ai Tatălui, iar Tatăl i-a dat lui Isus. Discipolii au primit și au ținut, au păstrat, au observat Cuvântul lui Isus, singurul care luminează conștiințele și conduce spre mântuire.

Isus se întoarce la Tatăl, dar are în vedere ca discipolii săi să rămână în Cuvântul său. Deși locuiesc în lume, să nu se lase contaminați de mentalitatea lumii, o mentalitate a întunericului, ci să rămână în Cuvântul aducător de lumină, de mântuire.

Cristos s-a înălțat!

Meditație plăcută!

Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.