DUMINICA A XVIII-A A

CINCI PÂINI ȘI DOI PEȘTI

Suntem în Duminica a XVIII-a, anul A, și medităm asupra textului din Mt 14,13-21, în care este relatată minunea lui Isus cu cele cinci pâini și doi pești, săturând cinci mii de oameni, plus femeile și copiii.

Textul este situat după uciderea lui Ioan Botezătorul, din partea tetrarhului Irod și a Irodiadei. Auzind această veste tristă, Isus s-a retras în pustiu, fie pentru a trăi durerea umană, fie pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru opera săvârșită prin intermediul celui ca a fost înainte mergătorul, cel care a pregătit calea lui Cristos. Expresia care face referință la retragerea lui Isus în pustiu este  anechorēsen en ploiō eis erēmon. Verbul anechorēsen are de a face cu vița de anahoret, cuvânt compus din prepoziția ana, care exprimă orientarea către înălțime, către ceea ce este sublim. Acest stil de viața se trăiește de obicei în pustiu, deoarece acolo este locul unde se găsește esențialul, după ce se renunță la ceea ce este superfluu.

Retragerea lui Isus în pustiu nu a durat mult, deoarece mulțimea a aflat unde este și s-a dus să îl caute. Lui Isus i s-a făcut milă de această mulțime, căci era ca o turmă fără păstor. Expresia „i s-a făcut milă” este traducerea verbului explagchnisthē, termen a cărui etimologie exprimă locul sentimentelor. Mila este o mișcare pozitivă a sentimentelor în favoarea cuiva.

Cu aceste sentimente de milă, Isus vindecă bolnavii și le transmite mesajul evangheliei. Timpul se scurge pe neobservate în prezența lui Isus, de aceea, la lăsatul serii, discipolii îi atrag atenția că s-a făcut târziu și că mulțimea este înfometată, cerându-i lui Isus să îi trimită în satele dimprejur pentru a-și procura hrana necesară. Răspunsul lui Isus îi lasă perplecși pe discipoli: „dați voi, din resursele voastre, să mănânce!”, exigență ce depășește posibilitățile oricărei generozități.

Cele cinci pâini și cei doi pești, care nu se știe de unde au apărut, reprezintă puținul și, în același timp, totul pus la dispoziția lui Isus. Împreună formează numărul șapte, adică perfecțiunea. Cinci pâini pot reprezenta cele cinci cărți al Torei, adică ale Pentateuhului, iar cei doi pești pot reprezenta cele două porunci ale iubirii: către Dumnezeu și față de aproapele. Acel puțin devine mai mult decât necesar, iar mulțimea se satură și mai rămân douăsprezece coșuri cu firimituri, simbol al celor douăsprezece triburi ale Israelului, precum și ai celor doisprezece apostoli.

Isus este atent la nevoile oamenilor, venind în întâmpinarea lor cu hrana sufletească, dar și cu cea trupească. În timpul săvârșirii minunii, Isus își ridică ochii spre cer în rugăciune, pentru a le arăta discipolilor și mulțimii că hrana adevărată coboară din ceruri, de la Tatăl, iar Isus este cel care devine pâine pentru hrana trupurilor și a sufletelor.

Lăudat să fie Isus!

Meditație plăcută!

O duminică binecuvântată!

Înregistrarea video poate fi vizionată la adresa:

Fr. Mihai Afrențoae, OFMConv.