Duminică, 18 martie, 2018, începând cu orele 18:00, în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman a avut loc un moment celebrativ în care ne-am amintit de misionarii din istoria contemporană a Bisericii care și-au dat viața pentru credință. Acest moment a constat în celebrarea Căii Sfintei Cruci, după un ritual special pe această temă, alcătuit din rugăciuni, meditaţii şi evocări ale anumitor martiri şi mărturisitori ai credinţei, precum Pr. Ezechiele Ramin, Pr. Pino Puglisi, părinţii călugări din Myanmar, Maica Tereza de Calcutta, Mons. Romero, fraţii franciscani minori conventuali Michael Tomaszek şi Zbigniew Strzalkowski, martiri în Peru, episcopul martir Fer. Anton Durcovici, slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, slujitorul lui Dumnezeu medicul preot franciscan Martin Benedict şi părintele Anton Demeter.

Calea Sfintei Cruci a fost condusă de părintele rector, fr. Marius-Petru Bîlha, animată cu instrumente muzicale și cântece atent alese de frații studenți. La acest moment au participat şi părinţii profesori din convent și credincioși laici.

La fiecare stațiune s-a precizat o intenţie specială de rugăciune pentru cei suferinzi şi încercaţi; meditaţia şi rugăciunea au fost susţinute prin texte evanghelice referitoare la pătimirea lui Cristos și prin fragmente din Exortaţia apostolică „Evangelii gaudium” a Sfântului Părinte Papa Francisc, ilustrative pentru viaţa şi misiunea Bisericii din zilele noastre.

Dintre intențiile speciale de rugăciune amintim următoarele:

• pentru creștinii persecutați în diferite părți ale lumii;
• pentru medici, voluntari, persoane consacrate care își pierd viața în zonele de conflict, pentru a da o nouă posibilitate celor pe care îi întâlnesc acolo;
• pentru toți cei care nu au o casă, un acoperiș, care mor de foame și de frig la lumina zilei înaintea noastră, în orașele noastre;
• pentru Bisericile, comunitățile creștine persecutate pentru că îi ajută pe cei uitați;
• pentru toți misionarii care și-au pierdut viața stând de partea celor oprimați;
• pentru a avea o Biserică ce nu obosește să meargă spre lumină şi să iasă spre lumea celor încercaţi şi sărmani;
• pentru toate femeile care trăiesc înfrângeri, resemnate la o viață pe care le-o decid alții;
• pentru aceia care nu obosesc să lupte cu armele binelui contra răului din lume, fiind pildă pentru generațiile tinere și aducând roade care rămân;
• pentru toți aceia care aleg să-și dăruiască viața, punând-o în slujirea aproapelui, debarasându-se de propriile siguranțe pentru a putea construi ceva mai măreț pentru ceilalți.

Calea Sfintei Cruci s-a încheiat cu un mănunchi de invocaţii pentru suferinţele Bisericii, cerând de la Dumnezeu puterea mărturiei, şi cu rugăciunea de binecuvântare pentru toţi cei prezenţi.

fr. Marian-Emanuel Vătămănelu

***