Celebrarea Zilei Mondiale a Vieții Consacrate la Roman
Celebrarea Zilei Mondiale a Vieții Consacrate la Roman
Duminică, 4 februarie 2018, la mănăstirea „Sfânta Maria a Îngerilor” a Surorilor Clarise, a avut loc celebrarea Zilei Mondiale a Vieții Consacrate a persoanelor consacrate din zona Roman, la care au luat parte preoți, frați și surori, aparținând diferitor ordine și congregații religioase care activează în Roman și în localitățile din împrejurimi.
Momentul a fost deschis prin sfânta Liturghie prezidată de pr. Lucian Horlescu OFMConv, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan. La cuvântul de învățătură, pr. Lucian a subliniat importanța găsirii unui echilibru în viața noastră de credință, mai ales pentru persoanele consacrate, avându-l ca model pe Isus Cristos, care, așa cum ni-l prezintă Evanghelia din această zi, după ce a predicat mulțimilor și le-a făcut bine prin vindecările săvârșite, s-a retras singur în rugăciune.
După sfânta Liturghie a urmat o meditație cu tema Primatul lui Dumnezeu, susținută de pr. Leon Budău OFMCap, maestru de formare al postnovicilor capucini din Roman. În această prelegere, părintele Leon a amintit cele trei aspecte ale celebrării Zilei Mondiale a Vieții Consacrate, indicate de sfântul papă Ioan Paul al II-lea: întâi de toate, nevoia de a-i aduce laudă și mulțumire lui Dumnezeu într-un mod solemn, pentru darul vieții consacrate; al doilea aspect îl constituie promovarea cunoașterii și a aprecierii vieții consacrate de către întregul popor al lui Dumnezeu și, în sfârșit, invitația adresată persoanelor consacrate să celebreze faptele pe care Domnul le-a săvârșit în ele. Persoanele consacrate sunt chemate într-un mod mai deosebit să dea mărturie despre primatul lui Dumnezeu, al spiritualității, într-o lume orbită de materialism. Această mărturie este dată în raport cu drumul nostru personal, față de comportamentul nostru comunitar și social și, nu în ultimul rând, față de roadele pe care le aduce trăirea acestui primat al lui Dumnezeu, care este o experiență de pace și seninătate interioară, concretizată în timpul oferit lui Dumnezeu, în momentele de rugăciune și de tăcere. Totodată, s-a subliniat importanța vieții în fraternitate, care este locul posibilității relațiilor autentice, de durată, gratuite și fidele. Fraternitatea trebuie să manifeste dăruirea persoanei consacrate față de Cristos și față de frați, în viața de fiecare zi.
După meditație au urmat recitarea rugăciunii Angelus și prânzul care a constituit un moment prielnic de fraternitate și de recreere. Programul acestei zile s-a încheiat cu o rugăciune de adorație.
[Fr. Iulian Ghiurca OFMCap]